Sfaturi

SFATURI PRACTICE 

  • Doresc sa adun cat mai multe informatii pentru a va ajuta sa cantati corect si frumos. Ca rezultat, vom pune impreuna sfaturi pe aceasta pagina si sper ca va vor ajuta sa deveniti instrumentisti mai buni . Multumiri speciale fratelui Mircea Bembea si celorlalti care au contribuit in a forma aceasta lista.
  • Tonul si calitatea tonului » Calea catre un ton foarte bun este intrepretarea notelor lungi. Dupa o perioada veti reusi sa cantati clar notele. » Simtiti-va liberi sa luati o scurta pauza cand simtiti ca aveti nevoie. » Tineti tonul continuu, nu il lasati sa vibreze. » Lucrati la registrele joase si la cele inalte (aceste sunt cele mai dificil de interpretat). » Interpretati diferit de la forte (tare) la piano (incet). » Incercati sa produceti tonuri diferite, exercitii, etc. fara trompeta, fara mundstiuc … doar prin vibratia buzelor – astfel instrumentistul va invata sa produca vibratia care sta la baza sunetului instrumentelor de alama chiar despartit fiind de instrument(care este de fapt un fel de amplificator al vibratiilor produse de coloana de aer), pentru focalizarea jetului de aer care trece printre buze. Cu alte cuvinte, instrumentistul sa incerce sa „bazaie” exercitii sau chiar melodii – o sa fiti surprinsi cati nu pot face acest lucru la inceput!Tehnica de asemenea este foarte importanta, si incepeti prin memorizarea tututror gamelor majore. () » Amintiti-va sa apasati clapele ferm, aceasta este pentru memoria muschilor. » Incercati sa cantati notele cromatic (din semiton in semiton), incepand cu registrul de mijloc al instrumentului dvs. si interpretati coborarea pana la cea mai joasa nota. » Acelasi procedeu il puteti face cantand notele cromatic de la registrul de mijloc pana la cea mai inalta nota pe care o puteti interpreta. » Pentru intarirea musculaturii, se poate folosi metoda creionului, deci pentru acoperirea intregului registru a instrumentului cu mai multa usurinta. Aceasta metoda consta in a tine un creion numai in buze (capatul neascutit ;D) si efectuarea unor miscari timp de cateva minute. E benefic, veti observa repede… » In timp ce cantati nu ridicati degetele de pe clape. Respiratia este foarte importanta… vom reveni cu detalii…
  • Mundstiucul potrivit… de Horatiu Bota.In cautarea mundstiucului potrivit … grea incercare ! am schimbat pana acum vre-o 4 si am incercat extremele … si cred ca pana la urma l-am gasit pe cel care mi se potriveste. Ca sa nu treaca toti prin aceasta, cheltuind energie, bani(nu putini), timp etc., o sa incerc sa expun pe scurt ce trebuie sa cauti la un mundstiuc. In primul rand, nu mundstiucul pe care il are cel mai bun din fanfara este neaparat cel mai potrivit si pentru tine … nici macar cel mai laudat sau cel mai scump mundstiuc, … sau nici chiar cel laudat de cel de langa tine, care are rezultate deosebite folosindu-l. Fiecare instrumentist are o anumita conformatie dentara, o anumita grosime a buzelor, o anumita consistenta a muschilor buzelor – parca vorbim de bucatarie 🙂 – si ca atare nu ne putem relationa la un anumit tip de mundstiuc sau la un anumit instrumentist in cautarea mundstiucului potrivit pentru sine. Conteaza foarte mult scopul pentru care il cauti, respectiv ce vrei sa canti cu mundstiucul acesta. Da, e ciudata afirmatia, dar nu orice mundstiuc e potrivit pentru orice situatie sau pentru orice gen muzical. De pilda, un anumit mundstiuc se foloseste de regula in fanfara, la un flugelhorn, si cu totul alt model de mundstiuc se foloseste in jazz, la o trompeta in Re sau Fa … si alt fel de mundstiuc la o trompeta in Do, intr-o orchestra clasica. In general, pentru o calitate deosebita a tonului si a interpretarii in general, se recomanda un mundstiuc cu diametru cat mai mare suportabil (aceasta inseamna ca fiecare instrumentist are o limita personala, in functie de inzestrarile lui fizice – nu mai bune sau mai slabe, ci diferite). Fiecare marca de mundstiucuri are propriul sistem de numerotare a acestora, de aceea o sa luam ca reper una din cele mai raspandite brand-uri, si anume mundstiucurile Vincent Bach. Un mundstiuc Bach are in specificatiile lui tehnice cam urmatoarea formula: „3C”. Cifra reprezinta diametrul interior, iar litera reprezinta volumul „cupei” interioare a mundstiucului. Cu cat este cifra mai mica, cu atat este diametrul mai mare, iar la o cifra mare (ex. 7, 8, 10, 15) diametrul este mai mic. In cazul literei, A este cel mai adanc mundstiuc, iar E este cel mai putin adanc(deci cel mai mic volum al cupei). Pentru un ton cald si dulce, se cere utilizarea unui mundstiuc adanc. Pentru un ton strident este recomandat un mundstiuc cu o cupa cat mai putin adanca. Pentru a avea o buna flexibilitate(salturi precise la intervale mari, atat in legato cat si in stacatto) si un ton frumos, amplu, se recomanda folosirea unui mundstiuc cu diametru mare. Cu acesta se pot produce cu usurinta tonurile din registrul grav si mediu, iar cu exercitiul corespunzator, produce un ton plin si frumos in registrul acut. Pentru a avea „libertate” in registrul acut … unde multi tind sa ajunga printre frustrari si eforturi de tot felul, atunci e nevoie de un mundstiuc cu diametru mai mic. Dar, atentie … desi acesta usureaza atingerea notelor inalte, el rapeste din flexibilitate, adeseori se pot da „rateuri” pe unele note, mai ales pe cele din registrul grav, iar in registrul acut, desi reusite, notele inalte au un timbru nazal, „gatuit”, pierzandu-si din plinatatea tonului unui mundstiuc mare. Toate acestea din cauza faptului ca buzele „nu incap suficient in mundstiuc” pentru a vibra libere. Ramane la latitudinea instrumentistului sa aleaga rezultatele in functie de tipul mundstiucului. In cazul trompetei, cum am mai afirmat la inceput, unii vor gasi comod un mundstiuc 1B sau 1C, avand musculatura buzelor mai puternica si poate mai voluminoasa, pe cand altii vor alege 3C sau dupa cum deja stiti, bine-cunoscutul 7C, considerat cel mai potrivit pentru studentul care incepe sa invete. Cei care vor neaparat sa cucereasca registrul acut, sau care canta tot timpul in acest registru (high stuff jazz) vor cauta un mundstiuc cu o cupa foarte putin adanca (1E, 3E, 3D, 5E, 10 …- 15), in functie de multele aspecte ce privesc „potrivirea”. Mundstiucurile mai au si alte specificatii, cum ar fi unghiul interior al cupei, grosimea „buzei” mundstiucului, precum si diametrul orificiului dintre cupa si „gat”(partea care se fixeaza in tubul principal al trompetei). Pana si gatul mundstiucului are o anumita forma interioara, care modifica timbrul si intonarea sunetului, in functie de concavitatea sa. Unghiul interior al mundstiucului e important petru confortul instrumentistului, dar nu numai. In functie de conformatia dentara si de consistenta buzelor, unii vor alege un mundstiuc cu unghi mai „moale” , altii unul cu un unghi mai „taios”, mai ascutit, mai abrupt. Un unghi ascutit asigura un atac mai precis, dar extenueaza muschii buzei, „taind” in carne in functie de presiunea pe care instrumentistul o aplica cu mundstiucul pe buze, pe cand un unghi mai rotunjit permite mai mult confort si rezistenta in timp … bineinteles nu cu acelasi atac precis (nu le putem avea pe toate intr-un singur mundstiuc perfect). La fel, „buza” mundstiucului poate fi ingusta, asigurand flexibilitate in detrimentul rezistentei(aceeasi problema a strangularii vaselor de sange din muschi, din cauza „apasarii” pe buze), sau poate fi mai lata, asigurand rezistenta si confort, dar reducand din flexibilitate (adica se reuseste mai greu un salt la un interval mare, buzele nereusind sa alunece destul de repede si destul de libere pe suprafata mare a mustiucului). Trebuie ales un „compromis satisfacator”, daca se poate spune asa. Un instrumentist cu o dantura mai neregulata sai mai problematica probabil va alege un mundstiuc cu unghi moale si buza mai larga, mai ales daca foloseste multa forta in apasarea pe buze. Altii, daca au buze destul de musculoase, ar putea alege un mundstiuc cu o buza mai ingusta si poate si cu un unghi interior mai ascutit, daca le ofera destula rezistenta si confort, pentru a avea o flexibilitate excelenta si un atac precis. Forma cupei este deasemenea importanta, deoarece influenteaza atat timbrul, cat si modul in care instrumentistul simte „raspunsul” instrumentului. O cupa in forma de „U” (cea mai des intalnita) asigura o „rezistenta” a mundstiucului (la unii instrumentisti necesara) si un ton mai patrunzator, pe cand o cupa in forma de „V” da mai multa libertate de suflare si un ton mai cald. Astfel, la un trombon se utilizeaza un mundstiuc cu cupa in forma „U”, iar la un euphonium unul cu cupa in forma „V”. Orificiul din mujlocul mundstiucului poate fi mai mare sau mai mic. Daca e mai mare, are acelasi efect cu o cupa mai mare, plus libertatea de suflare, iar daca e mic, are acelasi efect cu o cupa mica, plus „rezistenta” resimtita de instrumentist, de care vorbeam mai inainte. De obicei, din constructie se asociaza ca atare forma si diametrul cupei cu marimea orificiului interior. Gatul mundstiucului, in functie de concavitatea sa interioara(nu este simplu, conic), poate influenta acordajul in registrele grav sau acut, si poate avea influente in „rezistenta” instrumentului, resimtita de instrumentist. Acesta din urma, gatul mundstiucului este de obicei standardizat, asociat corect cu celelalte caracteristici ale mundstiucului, si de aceea nici nu apare notat in codul acestuia. Chiar si forma cupei si a buzei mundstiucului nu sunt notate, ele fiind de obicei standardizate. Totusi, toate aceste caracteristici se pot alege special, unele mundstiucuri avand precizate si aceste din urma date, tocmai pentru cazurile mai speciale (conformatie dentara neobisnuita, cavitatea bucala sau o pozitie a limbii mai particulara, ceea ce poate duce la probleme in registrele extreme, cum ar fi falsul, sau interpretarea unui anumit gen muzical cu precadere, cum ar fi jazz-ul in registrul super-acut). In final, fiind atatea data in ecuatie, poate parea mai greu decat la inceput sa alegi mundstiucul potrivit. Dar, in general, puteti urmari urmatoarele: diametru si volum cat mai mare al cupei si un unghi interior potrivit. In functie de cate ore de repetitie aveti pe saptamana 🙂 puteti incerca ceva cat mai mare care sa nu va priveze totusi de registrul acut. Aveti in vedere faptul ca nu toate brand-urile producatoare de mundstiucuri au acelasi sistem de numerotare. De exemplu, Yamaha are un sistem aproape invers: „14A4a”: 5-68=diametru mic-diametru mare; A-E=cupa putin adanca-cupa adanca;”4″reprezinta forma buzei exterioare a mundstiucului: 1-4=dreapta-rotunda. Litera mica „a” reprezinta forma gatului (a-e=stramt-larg).Greutatea mundstiucului conteaza de asemenea. Mundstiucurile „megatone” au masa metalica in plus pe exterior, ceea ce le ofera un ton mai compact, mai inchis, mai stabil, si probabil si mai mult volum(ca sunet) fara sa distorsioneze calitatea sunetului. Celelalte mundstiucuri „normale” au un ton mai deschis, si nu sunt chiar atat de stabile, oferind o senzatie „jucausa” in ton, comparativ cu cele mai grele.Finisajul mundstiucului difera: de la alama bruta sau argint brut(neplacate) la placare cu argint (cele mai comune) sau placare cu aur. Alama ofera cea mai buna priza, dar nu ofera o senzatie prea placuta, argintul e moderat, cu priza, iar aurul e cel mai confortabil, mai „alunecos”. Materialul brut(alama, argint, aur) poate da tumbre diferite, extremele fiind argintul-ton briliant si aurul-ton inchis.Sper ca nu am complicat lucrurile in loc sa le simplific 🙂 Spor la cantat! Nota: Pentru a fi trimite un sfat, trimite un email la fanfare.ro@gmail.com.
 
Are you a keen trumpeter? If so, do you know these 5 facts about our brass buddy:
  1. Despite its relatively small size, the average trumpet can have up to 6 1/2 feet of tubing. This makes the hand held trumpet taller than the average human!
  2. Trumpets are actually 3500 years old! Trumpet like instruments date back to at least 1500 BC, with trumpets found in Tutankhamun’s burial chamber in Eygypt. Artwork depictions of trumpets have been dated back to 300 BC.
  3. Early trumpets did not have valves and keys. These were actually not added until around 1820.
  4. Modern trumpets are made from brass but early trumpets were made from other materials such as shell and wood.
  5. Despite only having three valves the trumpet has 45 distinct notes that can be made by manipulating the valves.